La Schi pe Valea Morarului

Weekendul viitor vom merge la schi pe vai, asa ca vineri, 4 mai, am urcat la Vf.Omu (2507 m) si am coborat pe Valea Obarsia Ialomitei si pe Valea Morarului ca sa inspectam zapada!

Sambata viitoare vom merge cel mai probabil pe Valea Morarului, asa ca am decis sa urcam la Vf.Omu. A fost o alegere inteleapta, caci din Cerdac am vazut ca cealalta varianta de coborare – Valea Priponului – era intrerupta.

Ajunsi la Babele am observat uimiti cat de mult se topise zapada pe Platou! Daca in urma cu o saptamana urcasem pe schiuri de tura pana la intrarea in Valea Alba, acum cat vedeai cu ochii nu se mai vedeau decat cateva petice de zapada:( Asa ca ne-am legat schiurile pe rucsac si am inceput lungul urcus de serpasi pe traseul On Top of the World, cu speranta nemarturisita ca vom da totusi curand de zapada si vom putea sa ne punem schiurile. Ajunsi la refugiul Salvamont i-am salutat pe baieti, apoi ne-am continuat drumul pe poteca la fel de uscat si lipsit de zapada.

De abia de la Cerdac muntele si-a schimbat, in sfarsit, culoarea. Nu am stat mult pe ganduri si ne-am urcat pe schiuri, iar dupa o scurta traversare am facut prima coborare a zilei in Valea Obarsia Ialomitei. Zapada era neasteptat de buna – si de multa as adauga – dupa cat de mult am mers cu schiurile in spate! Jos, in vale, pe un bolovan de calcar de langa Mecetul Turcesc, am stat putin la soare si ne-am bucurat de ziua superba:) Apoi ne-am tras sufletul si am inceput ultimul asalt, pe piei de foca de data aceasta, pana la Vf.Omu. Am ales fata estica a Vf.Ocolit, care mai poarta si numele scriitoarei Bucura Dumbrava, pentru ca era zapada pe traverseu, insa aceasta portiune a fost neplacuta si istovitoare din cauza stratului de zapada topita care aluneca, formand bulgari de avalanasa. Exista si o varianta de urcare pe picioare, pe fata vestica a Vf.Ocolit, dar in afara lui Stefan, cu totii am ales sa mergem pe schiuri.

La Vf.Omu am gasit aceeasi atmosfera placuta:) Cabana era inchisa, in schimb am schimbat cateva vorbe cu baietii de la statia meteo. Ciprian ne-a spus cat de cald a fost in ultimele zile si ca de trei saptamani temperaturile nu mai coboara sub 0 grade! Si intr-adevar, pe varf era mult mai putina zapada decat eram obisnuiti din anii anteriori.

Starea de spirit era buna caci stiam ce coborare lunga si frumoasa avem in fata:) Ne-am dat pieile jos si am pornit de la cabana direct spre vale. Spre surpriza noastra, pe jumatate din prima caldare era urma unei avalanse uriase. Se vedea fractura unde s-a rupt zapada, inalta de mai bine de un metru, iar stratul antrenat era adanc pana la iarba. Zapada era firnuita, asa ca am schiat fara probleme prin drepata avalansei, apoi am coborat in caldarea secundara unde zapada era si mai buna. Abia inainte de canion zapada a inceput sa devina mai inchisa la culoare, de la avalansele de pamant de pe versanti. Ultima parte a fost destul de neplacuta, din cauza pietrelor si pamantului scurs de la avalanse.

Am schiat aproape 3 km si 1000 m diferenta de nivel, pana deasupra Poienii Morarului, la confluenta cu Rapa Zapezii!

Aici ne-am scos schiurile si, obositi dar fericiti, am aruncat o ultima privire catre valcelele inzapezite si ne-am facut planurile pentru saptamanile viitoare:) Dupa ce am luat o gura de apa, am facut cateva poze cu brandusele si ghioceii infloriti luminate de ultimele raze ale soarelui ce disparea dupa Coltii Morarului, apoi ne-am luat lucrurile in spate si ne-am pus pe coborat! In scurt timp am vazut triunghiul rosu ce marcheaza poteca ce urca la Prepeleac, apoi am traversat Valcelul Bujorilor si am continuat pe poteca ce trece pe la Cantonul Coltii Morarului care ne-a scos direct la Cabana Gura Diham. Asa s-a incheiat aceasta zi minunata, pe care de abia asteptam sa o repetam:)

Iata un film si cateva poze: