Aventuri pe Valea Priponului

Sambata, 12 mai, am fost din nou la Schi pe Vai:) Dupa Valea Alba si Valea Morarului, am schiat o alta vale frumoasa din Masivul Bucegi – Valea Priponului. Coborarea nu a fost insa lipsita de peripetii caci unele saritori erau descoperite, asa ca am fost nevoiti sa folosim atat schiurile cat si hamul si coarda de alpinism!

Weekendul acesta a fost a treia iesire la schi pe vai din acest sezon. De data aceasta am mers doi instructori, Vlad si Radu, impreuna cu un copil, asa ca am ales o vale “frumoasa si usoara”, cel putin asa era considerata Valea Priponului. Planul de acasa insa nu s-a potrivit cu cel din targ…

Ziua a inceput cat se poate de placut, cu urcarea cu cabina pana la Babele, apoi ne-am luat schiurile in spate si am pornit-o spre Releul Costila. Vremea era frumoasa iar atmosfera cat se poate de placuta:) Ajunsi la releul ce seamana cu o racheta, ne-am tras putin sufletul si am admirat intrarea vertiginoasa in Valea Malinului, apoi ne-am pus schiurile si am luat-o in directie opusa, catre Valea Priponului. Planul era sa schiem prima parte a Vaii Priponului, caci pe primii 200 m diferenta de nivel panta este lina si se schiaza ca pe partie, apoi sa urcam la loc si sa ne intoarcem cu cabina. Zapada era insa perfecta si ne-a placut tuturor atat de mult incat am decis sa mergem mai departe.

Zapada nu era foarte multa, insa nu parea sa fie o problema. La turele de pe Valea Alba si Valea Morarului am gasit zapada continua si am putut schia fara probleme pana jos, la altitudinea de 1600 m. Asa ca logica ne spunea ca vom putea cobori pe schiuri si de data aceasta pana la iesirea din vale, care se afla undeva mai sus, la 1700 m, la confluenta cu Valea Cerbului.

Dupa un prim rapel pentru Ted la treapta de la iesirea din Circul Vaii, la 2200 m altitudine, am continuat sa schiem pe firul vaii. Aici mai tot timpul lipseste zapada, asa ca nu ne-am facut probleme. Dupa cateva viraje insa a trebuit sa ne scoatem schiurile din nou si sa ocolim o bucata intrerupta, unde ieseau bolovanii de sub zapada. In total au fost 4 intreruperi unde a trebuit sa ne scoatem schiurile, cea mai mare fiind cea de sus, din Circul Vaii.

Fetele din partea mediana a vaii aveau mult mai multa zapada decat ce gasisem in partea de sus, asa ca am schiat cu multa placere! La un moment dat am intalnit si 5 sau 6 capre salbatice care ne-au salutat, apoi s-au apucat sa pasca linistite:)
Momentul de bucurie nu a durat insa mult. Ultima fata avea un pod ingust de zapada, apoi, dupa cateva viraje, am ajuns deasupra Cascadei, chiar deasupra branei de retragere. De iesirea din vale ne despartea insa un perete vertical de 10 m inaltime!

Am traversat catre fata din dreapta si am rasuflat usurati cand am vazut ca are zapada. Era abrupta, insa stiam ca iesirea este larga si aveai loc berechet sa opresti. L-am coborat pe Ted in rapel, apoi, cand sa coboare si cei mari, cineva de jos ne-a strigat ca lipsea o portiune de zapada: pe ultimii metri, cei mai abrupti, piatra luase locul zapezii! Nici rapel nu puteam face ca nu aveam in ce sa ne asiguram, asa ca am urcat la loc si, dupa ceva cautari, am ales sa coboram pe rand, cu coarda, intai echipamentul apoi noi, pe hornul din stanga cascadei.
Aici trebuie sa mentionam si o lectie de prietenie pe munte. Dan si Uca, doi excursionisti cu cre ne-am intalnit pe vale, s-au oprit, ne-au asistat si ne-au asteptat pana am coborat, apoi ne-au insotit pana la Busteni!
Am ajuns la masina pe ultima geana de lumina, plini de oboseala dar fericiti, dupa 10 ore de tropoiala, schi si rapelari!

Iata un film si cateva poze din aceasta tura memorabila, incarcata de adrenalina, pe care ne-o amintim deja cu mare placere:)

Ar fi si cateva invataminte de desprins pentru cei care vor sa schieze pe vai sau doar sa mearga pe munte, si anume ca echipamentul corespunzator si experienta necesara pot face diferenta. Insa oricat de echipat ai fi, muntele nu trebuie subestimat!